Invitaţia la vals

Nu mai am putere să vreau.

Eu sunt vinovată, eu l-am ucis, pentru că l-am iubit prea mult.

Visuri născute moarte.

După un timp, se întoarse şi, trăgându-mi capul spre ea cu mâna, îmi muşcă buzele aşa de sălbatic, încât era gata să țip de durere. Apoi, rosti crispat la urechea mea:
- Vreau să-ți intru în sânge, pricepi?

"Mi se pare - îmi spuneam - că deocamdată nu iubesc...decât iubirea!"

-Măi, e aşa de gelos ungurul, că, auziți voi, în fiecare seară o pune să jure că nu l-a înşelat.
-Şi ea îl înşală în fiecare zi şi-i jură în fiecare noapte!

Nu exagerez deloc; în mine e viu numai un singur gând: acela de a muri. În fața lui, celelalte gânduri au amuțit, paralizate de înfricoșătoarea lui atotputernicie.