Întoarcerea micului prinţ

Omul este o fiinţă stranie. Nu tolerează decât ceea ce reuşeşte să supună, inclusiv propriii semeni. Pentru el, totul trebuie să fie structurat, ordonat, compartimentat, raţionalizat. La drept vorbind, el însuşi e incapabil să se stăpânească. Dacă e lăsat de capul lui, comite cele mai mari abuzuri. Asta ascunde o bună doză de orgoliu: omul se închipuie pe sine ca centru al universului, dar universul este atât de mare, iar el atât de mic, încât unul se poate învârti foarte bine fără celălalt. Şi pentru că asta doare, îşi varsă năduful înregimentând tot ceea ce-l înconjoară.