Tatiana Țibuleac a reușit un tur de forță cu acest prim roman al ei. Începutul, un overflow de imagini furioase și hipnotice,aduce bine cu Portocala mecanică; de la un punct încolo, furia începe să se domolească, înlocuită de o visătoare paranoidă coagulată în jurul figurii mamei, generând la foc continuu fraze cu nimic mai prejos decât cele ale Aglaejei Veteranyi; iar ultima treime a romanului, în care o mamă bolnavă de cancer și un fiu așteaptă moartea împreună - ei bine, pentru intensitatea e...