Primele emoții, care au tropăit prin în imaginația mea de cititor, atunci când am luat pentru prima oară cartea în mână, au fost pline de entuziasm. Îmi amintesc cât de curios eram să aflu ce poveste ascunde această istorioară, care involuntar după denumire te aruncă cu gândul la poveștile umplute cu amintiri din copilărie a lui Creangă. De acord, o comparație naivă însă entuziasmul nu mă lăsa. Dubiile, mi se încarnase în conștiință datorită volumului ”minuscul” al cărții. O poreclisem – o carte fast food. Până la urmă, mi-am zis că se merită să susțin autorii autohtoni și nu ar trebui să judec o carte după volum. Îmi amintesc că atunci când cartea se lansase, editura făcuse o treabă de promovare a cărții foarte eficace și din nou ca mulți alții am fost victima unei politici de marketing foarte bine structurate. Avantajele acestei cărți (pentru mine) se limitează la publicitatea făcută și la imaginea de pe copertă. Aici, nu pot nega, coperta chiar ademenește. Mai puțin mi-a plăcut stilul în care a fost scrisă cartea însă ideea chiar e bună. Tot ce lipsește în acest burger literar e fantezia, acțiunea, personajele și decorul pe așa un teren de creare. Ai impresia că citești o schiță a ceea ce se poate transforma într-o carte mai mult sau mai puțin monumentală. Nici nu ai ce scrie într-o recenzie pentru această carte în particular, deoarece ideea și acțiunile din carte sunt succint rezumate în epitaful cărții de pe verso. Din tot ce am înțeles, ideea principală a cărții constă în faptul, că eroul principal caută să devină ”normal”, de a se descotorosi de ”darul” său de a-și aminti viitorul și eu mă tot întrebam ”de ce oare ?”, într-o lume în care toți caută să se deosebească de turmă, el caută normalitatea. Oare cărțile nu ar trebui să aducă în lume ceea ce lipsește în realitate ? Păcat. E clar că viitorul nu trebuie schimbat pentru a avea un trecut în prezent și totuși fantezia ar trebui să rezolve această dilemă.
Читать далее